• Vlad

Diaspora la 30 de ani de la Revolutie

Pe 12 martie 1990 aparea Proclamatia de la Timisoara. Un document uitat, scris de George Serban, o persoana care este practic inexistenta in constiinta publica, si care constituie un indemn la lupta civica, la schimbare si la bunastare pentru toti romanii. Punctul 11 se termina cu urmatoarea fraza: "Multi dintre romanii aflati astazi departe de tara au plecat dupa persecutii politice si chiar dupa ani grei de inchisoare. Ar fi rusinos din partea noastra sa-I hulim si noi cu vorbele activistilor comunisti de odinioara. Exilul romanesc inseamna sute de profesori eminenti, care predau la cele mai mari universitati din lume, mii de specialisti pretuiti la cele mai puternice firme occidentale, zeci de mii de muncitori calificati in tehnologiile cele mai avansate. Sa fim mandri de ei si sa transformam raul in bine, facand din trista si dureroasa diaspora romaneasca o forta innoitoare pentru Romania. Timisoara ii asteapta cu dragoste pe toti exilatii romani. Sunt compatriotii nostri si , azi mai mult ca niciodata, avem nevoie de competenta lor, de europenismul gandirii lor si chiar de sprijinul lor material. De asemenea, cultura romana va fi intreaga numai dupa ce se va reintegra cultura din exil."

Ce s-a intamplat oare in acesti 30 de ani pentru diaspora? Ce s-a schimbat in atitudinea romanilor din tara fata de ea? Aproape nimic, sau cel putin nu spre bine. Singura diferenta e ca prigonitii politic de atunci au devenit in cele mai multe cazuri prigoniti economic. Sa nu traim nici o clipa cu iluzia ca cei mai multi dintre romanii plecati in ultimele 3 decenii din Romania aveau alternative reale aici. Poate suna exagerat, dar eu ma gandesc la foarte multi dintre conationalii mei de peste hotare ca la niste refugiati economic, si poate chiar politic desi nu din aceleasi motive ca inainte de '89, dornici de a scapa de un regim de tranzitie care pare sa nu se mai sfarseasca si care pentru ei nu a adus nimic bun. Fie ca din lipsa banilor, fie satui de a se uita peste gard pentru a vedea civilizatie adevarata, au ales sa ia drumul strainatatii, si multi dintre ei nu se vor mai intoarce niciodata definitiv in Romania.

Este usor sa ii hulesti, sa ii consideri tradatori, sa ii injuri, sa ii desconsideri si sa ii renegi. Dar oare nu ar fi mai bine sa vezi ce ar putea sa aduca benefic, de ce ar trebui sa ii apreciezi si sa ti-I doresti inapoi? Textul citat mai sus l-am citit ca si cum ar fi fost scris ieri, nu in 1990. Este la fel de actual, poate mai actual decat atunci. L-am citit pentru prima oara recent in cartea lui Radu Paraschivescu "Romania in Sapte Gesturi" (carte disponibila gratuit dand click pe tiltu) si am simtit nevoia sa il readuc in actualitate pentru toti oamenii care vor avea curiozitatea sa citeasca acest blog, in speranta ca aceasta perspectiva va face lumea sa inteleaga ce am inteles si eu - ca oricat am huli anumite categorii de cetateni, exista cel putin de doua ori mai multi oameni plecati din Romania care ar putea contribui decisiv la intrarea acestui stat "de jucarie" pe un fagas normal si la transformarea Romaniei in tara la care visam cu totii. Lectura placuta.


21 afișare

©2019 by Diasporacast. Proudly created with Wix.com