• Vlad

Licitația de bagaje de la Mannheim

Azi am experimentat ceva mai puțin obișnuit. După cum spune și titlul acestui articol, azi am participat la o licitație nu doar de bagaje, ci în general de obiecte pierdute organizată de către aeroportul din Frankfurt în Mannheim de data aceasta. Un eveniment care este la fel de ciudat precum sună, și a cărui existență mi-a fost adusă la cunoștință de curând de un amic. A zis că a aflat mai mult de existența acestui tip de eveniment, dar a ezitat până acum să meargă și ne-a invitat să îl însoțim.

Zis și făcut, ne-am suit în mașină și după un drum presărat cu Stau-uri și vreme rea am ajuns în sala în care se ținea evenimentul. Probabil că unii dintre voi ați mai văzut sau cel puțin ați auzit de emisiuni de genul Așii Amanetului, Storage Wars și altele, în care oamenii licitează pentru unități de depozitare la prima vedere, fără să știe neapărat dacă au ceva de valoare acolo sau nu. Ei bine se pare că în multe locuri din Germania, marile aeroporturi organizează acest gen de licitații publice pentru bagajele pierdute prin aeroporturi, după o perioadă de câteva luni în care au încercat să dea de proprietari. Licitația de azi s-a făcut pe baza ”capturii” din luna iulie, deci de acum o jumătate de an.

Produsele individuale stau în vitrine, cu numărul de licitație și prețul de la care aceasta pornește afișat. La cerere pot fi verificate de defecte.

Și ce captură impresionantă a fost… Zeci de geamantane și trollere, zeci de telefoane mobile dintre cele mai scumpe, tablete care mai de care, Kindle-uri, până și CĂRUCIOARE CU ROTILE! Se pare că nu există limită la ce pot uita oamenii când se grăbesc. Publicul a fost foarte numeros. Încă de la primele ore ale dimineții încăperea era plină de oameni sosiți să își încerce norocul, licitând pentru un bagaj, o tabletă sau niște bijuterii de aur și sperând să obțină un preț cât mai bun. Pe ”profesioniști” îi recunoști de la o poștă. Analizează atent produsele din vitrine, se asigură că pornesc, că nu au defecte prea mari și își fac liste imense cu fiecare produs ce le stârnește interesul. Toată chestia asta durează câteva ore, după care lumea își ia câte un număr de licitație și se așează cuminte pe scaune.

Zeci de bagaje și cutii cu tot felul de nimicuri își așteaptă noii proprietari.
Cine dorește un buchet de bastoane?

Apoi începe nebunia! Am stat aproape 4 ore la această licitație și am plecat înainte să se încheie. Bănuiesc că ar mai fi durat minim o oră estimând după maldărul de geamantane și saci rămase pe ”scenă”. În tot acest timp, într-un ritm infernal și chinuită de o laringită, doamna maestru de ceremonii a licitației a prezentat marfa, a anunțat prețul de pornire și a anunțat ofertele câștigătoare. Plata se face pe loc!

Cel mai șocant nu a fost însă evenimentul în sine, cât sumele cheltuite! Timp de 4 ore am văzut puse la vânzare geamantane vechi, pline cel mai probabil de haine și eventual încălțăminte (nu știi până nu ai deschis valiza, după ce ai plătit-o, evident), ghiozdane, iPhone-uri și telefoane Android în marea lor majoritate blocate deci bune cel mai probabil doar de piese, bijuterii și multe alte nimicuri, vândute pe sume pe care eu nu le credeam plauzibile. Să cumperi un geamantan ”Louis Carton” ca să o citez pe doamna de la microfon (care a insistat că este un fals) cu aproape 200 de euro neștiind ce conține mi se pare aproape nebunesc. Ce comoară s-ar putea ascunde totuși într-o valiză falsă și ieftină? Nu voi afla probabil niciodată.

Mi-am încercat și eu norocul de câteva ori, pentru vreo 2 Kindle și pentru o pereche de căști Beats, de fiecare dată am fost însă învins de persoane care au dat mult prea mulți bani față de cât aș fi fost eu dispus să dau și față de cât ar fi valorat în multe ocazii. Per total o zi interesantă, în care am experimentat ceva nou și diferit, și în care am învățat că unii oameni nu cunosc valoarea banilor. Sau poate nu o cunosc eu?

Dintre cele mai remarcabile produse care au fost licitate azi mai menționez: un ”buchet” de bastoane pentru bătrâni, un sac de perne de gât din acelea pentru călătoriile lungi, aproximativ 16 cutii cu FOARFECE (care s-au vândut pe câte 70-80 de euro pe două cutii), zeci de brichete, zeci de iPhone-uri blocate iCloud, cărucioare de copii, scaun cu rotile (vreo 30 de euro, stare foarte bună, probabil mult mai scump în magazin), umbrele, postere și nu în cele din urmă, o FARFURIE DECORATIVĂ cu ROMÂNIA, pe care am vrut să o cumpăr de amuzament cu 1 euro, dar mi-a fost suflată de sub nas de către cineva care a oferit 2 euro 🙂

0 afișare

©2019 by Diasporacast. Proudly created with Wix.com